Cine suntem?

    Ne pierdem în ploaie, în cuvinte și în   speranțe goale. Am devenit niște fantome     în propria viață și nici măcar nu realizăm   acest fapt.
   Avem o mulțime de visuri, dar le lăsăm   flămânde. Așteptăm un miracol, dar el nu   vine, și tot noi rămânem dezamăgiți! Nu   există miracole (cel puțin în această viață!),  există doar muncă și răbdare.     Suntem oameni, nu magicieni! Nu putem fi   fericiți mereu și nici nu putem avea   inspirație zilnic. Suntem oameni. Avem   crizele noastre și demonii noștri care iau,   uneori, totul în mâinile lor.
   Suntem oameni. O știm. Dar după oameni, cine mai suntem? Suntem cei care visam să   devenim când eram mici? Mai avem oare   șanse să devenim acei oameni? Cine   suntem și ce facem cu această viață?       Încotro ne îndreptăm, pe lângă moarte?     Eram atât de entuziasmați de viață, de surprizele pe care ni le rezervă, dar acum…   Ce s-a întâmplat acum? Unde s-au dus toate? La ce gară trebuie să plecăm pentru a ne lua entuziasmul înapoi?  Ce facem cu visurile anorectice? Ce facem cu noi?   Continuăm să ne mai ascundem de viață?
  -Ce facem?
  -Ne ascundem de viață mai departe! Așa e       mai simplu.

Comentarii

Postări populare