Cine suntem?
Ne pierdem în ploaie, în cuvinte și în speranțe goale. Am devenit niște fantome în propria viață și nici măcar nu realizăm acest fapt.
Avem o mulțime de visuri, dar le lăsăm flămânde. Așteptăm un miracol, dar el nu vine, și tot noi rămânem dezamăgiți! Nu există miracole (cel puțin în această viață!), există doar muncă și răbdare. Suntem oameni, nu magicieni! Nu putem fi fericiți mereu și nici nu putem avea inspirație zilnic. Suntem oameni. Avem crizele noastre și demonii noștri care iau, uneori, totul în mâinile lor.
Suntem oameni. O știm. Dar după oameni, cine mai suntem? Suntem cei care visam să devenim când eram mici? Mai avem oare șanse să devenim acei oameni? Cine suntem și ce facem cu această viață? Încotro ne îndreptăm, pe lângă moarte? Eram atât de entuziasmați de viață, de surprizele pe care ni le rezervă, dar acum… Ce s-a întâmplat acum? Unde s-au dus toate? La ce gară trebuie să plecăm pentru a ne lua entuziasmul înapoi? Ce facem cu visurile anorectice? Ce facem cu noi? Continuăm să ne mai ascundem de viață?
-Ce facem?
-Ne ascundem de viață mai departe! Așa e mai simplu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu