Dependenti!

    Pentru că în mediul ăsta nou online suntem cu toții super eroi. Cred că el a devenit nișa noastră de existență, dar… Dar cine suntem noi în viața de zi cu zi? Cine ești tu? Și cine crezi că sunt eu? Pentru că utilizez frecvent sintagma „pentru că”. Probabil acum au venit alte timpuri și eu nu mai reușesc să merg în rând cu el. Mai țin minte cum izolările alea personale erau cele din cotidian, într-o lume a ta. Acum însă e diferit. Acum ca să ne izolăm de lume este destul să dezactivăm contul de Facebook sau de Instagram și garantat peste o săptămână nu mai știe nimeni de tine. Ne deconectăm de mediul online pentru cel offline și știi de ce? Pentru că aici nu mai sunt oameni. Ei ca și cum, fizic sunt, dar nu sunt, noi nu mai suntem.E goală din motiv că conștiința tuturor este încărcată acolo în acel nor de memorie, prin acea postare pe rețele, poză încărcată în story, sau filmuleț încărcat pe youtube. Eu nu mă plâng, eu astăzi nici note nu mai dau, eu doar încerc să conturez un tablou, iar perspectiva și interpretarea nuanțelor o faceți de sine stătător. Cert e una. Suntem azi dependenți de like-uri și de share-urile lor mai mult ca niciodată… Și nu în zadar vorbesc astăzi la persoana întâi mai mult, eu sunt ca ei, iar voi să nu fiți. Cum de ce? Din simplu motiv că chiar nu mai interesează pe nimeni cu cine ai băut aseară sau la ce majorat ai dansat altă ieri, nu mai posta atâta. Și nici alte lucruri probabil nu-i mai interesează. Presupun că nu.Chiar nu vezi că suntem un compus de dependențe sociale? Și da, important să nu arăți lumii că ești un om cu un temperament flegmatic. Pe internet toți trebuie să știe că tu nu știi ce-i aia depresie, trebuie să arăți lumii că ești un om puternic, că ai iPhone de ultimă generație și că ai o poziție care trebuie împărtășită cu toată lumea. Simplu motiv că tu citești acest articol scris într-un blog personal și distribuit pe pagina mea numai denotă faptul că am dreptate.Eu te-am cuprins om bun. Nu cu intenții rele, eu doar am încercat să văd unde ne aflăm, atât… Şi apropo același îndemn pe care îl las aici de fiecare dată când finalizez o idee de relatat, tu știi. Fii fericit om bun, iubit, mai mult offline și nu uita de mă iartă! Acum fă share la articol, lasă să știe și restul că eu am poziția mea despre… Așa o notă de autoironie. Sunt jalnic. Pare dur, dar asta e.