Oamenii se schimbă?

  Într-o vreme strigam şi credeam tare: we are who we are. People don‘t change.
   Azi ştiu că se schimbă. Oamenii se schimbă,dar numai dacă şi cînd vor ei. Din dorinţă sinceră de a fi un om mai bun. Din recunoaştere şi asumare. Tocmai de aia sunt puţini cei care o fac. Şi foarte mulţi cei care încearcă să îi schimbe pe ceilalţi. Ne e mult mai simplu să le vedem celorlaţi defectele, să observăm cît de mult au de lucrat la ei. Şi ne şi deturnează atenţia de la noi înşine. Cine vrea să se vadă exact aşa cum e?
     Şi aşa ne apucăm să îi schimbăm pe ei ca să ne fie nouă bine,răspunsurile sunt toate la mine, înlăuntrul meu, nu la ceilalţi. Că singura care are nevoie să se schimbe sunt eu însămi.Oamenii se schimbă. Puţini, aceia care reuşesc să se vadă şi evalueze corect. Aceia care vor mai mult de la ei. Restul, aşteaptă să îi schimbe pe ceilalţi.

E complicat. Greu. Dureros. Un proces continuu, care pare de cele mai multe ori interminabil. De cîte ori zici că eşti bine, iar răsar bălăriile. Iar recunoşti un comportament care îţi displace, o emoţie negativă. Te îmburuieneşti de cîte ori te relaxezi şi o iei de la capăt cu plivitul. Dar merită.